fbpx

Uniunea Europeană sau Europa Unită?

“This Treaty marks a new stage in the process of creating an ever closer union among the peoples of Europe, in which decisions are taken as openly as possible and as closely as possible to the citizen”

Tratatul Uniunii Europene, Art.1

De-a lungul existenței sale, s-a pus de mai multe ori problema scopului principal pe care ar trebui să-l aibă Uniunea. Să se concentreze pe consolidare interioară prin întărirea instituțiilor și integrarea statelor membre? Sau să vizeze extinderea prin atragerea de noi membri și prin promovarea Uniunii ca jucător pe scena politică globală? În cea mai mare parte a istoriei sale, Uniunea Europeană a fost dornică să le facă pe ambele în paralel. Acum, la 70 de ani de la declarația lui Robert Schuman, nu mai face nici una, nici alta. Consolidarea internă a fost prima victimă, murind în cabinele de vot care au refuzat adoptarea unei constituții europene în 2004. Extinderea a urmat-o 10 ani mai târziu. Eșecul parteneriatului estic și războiul din Ucraina au anulat orice planuri serioase de extindere viitoare a Uniunii.

Astfel, astăzi, suntem obligați să ne punem întrebarea: care mai este scopul Uniunii în acest moment? Iar răspunsul nu este unul optimist. Singurul obiectiv pe care Uniunea pare să-l mai aibă este supraviețuirea.

“When people stand up and talk about the great success that the EU has been, I’m not sure anyone saying it really believes it themselves anymore”

Nigel Farage

E ușor de ignorat ce au de spus Farage, Le Pen, Orban și alte personaje care și-au construit cariera pe dorința de a distruge construcția europeană. Totuși, când spun că lumea nu mai crede în succesul Uniunii, îmi este teamă că au dreptate. Marea tragedie a brexitului nu a fost ieșirea Marii Britanii din UE, deși aceasta o fost o lovitură extrem de dură primită de cei care își imaginau o direcție clară și constantă pentru aceasta. Marea tragedie a fost argumentul principal folosit împotrivă. Acela că dezintegrarea economiilor va duce la pierderi financiare. În loc ca britanicilor să le pară rău că părăsesc o construcție cu un viitor luminos, Uniunea a avut ca aliat doar frica lor că vor pierde bani. Iar acest argument sau, mai bine spus, lipsa de argumente, simbolizează cel mai clar lipsa de direcție a Uniunii.

Uniunea Europeană a început ca un incredibil experiment despre capacitatea unor state foarte diferite de a forma o construcție politică nouă și superioară. Astăzi, pare a fi ajuns doar un grup de birocrați și politicieni în general de mâna a doua. Singura lor menire pare a fi redistribuirea avuției și conceperea de noi reguli și restricții pe care nu le dorește cu adevărat nimeni.

Iar asta se vede extrem de bine cu ocazia acestei ultime crize. Nimeni nu s-a uitat spre Bruxelles pentru soluții și leadership. Nu că s-ar fi grăbit cineva de acolo să-și asume acest rol. Țările s-au descurcat pe cont propriu, după propriile puteri și colaborând între ele direct atunci când a fost nevoie. Singurele priviri care s-au îndreptat spre birocrații europeni căutau un singur lucru: bani.

Situația este mult mai gravă decât poate părea la prima vedere. Fără un proiect, fără un obiectiv, Uniunea va rămâne ușor, ușor și fără un rost. Iar această perspectivă mă sperie și cred că ar trebui să ne sperie pe toți. Am fost, sunt și probabil voi rămâne un federalist convins. Dar îmi este teamă că, fără niște personalități cu adevărat impunătoare care să-și asume ghidarea Uniunii spre o nouă direcție sau măcar reluarea direcției abandonate în 2004, tot ce o așteaptă este un lent declin spre irelevanță.

“The countries of Europe are too small to give their peoples the prosperity that is now attainable and therefore necessary. They need wider markets… To enjoy the prosperity and social progress that are essential, the States of Europe must form a federation or a “European Entity” which will make them a single economic unit”

Jean Monnet

Este momentul ca structura Uniunii să se schimbe. Este timpul ca europenii să-și poată alege un lider care să-i reprezinte. Care să poată da o direcție clară Uniunii de la înălțimea voturilor pe care se va baza. Câtă vreme Uniunea va fi identificată doar cu un parlament impersonal și cu niște tehnocrați nevotați de nimeni, nu ne putem aștepta ca o entitate cu adevărat europeană să se poată forma. Din păcate, o asemenea modificare necesită și o modificare a tratatului. Oare avem în Parlamentul European niște politicieni cu suficientă viziune încât să-și asume o asemenea luptă?

 

 

1 Comment

  • Nu cred ca solutia va fi renuntarea totala la tehnocrati si conducerea Uniunii Europene sa fie strict politica in urma voturilor,politicienii sunt totusi politicieni … Voturile, toata lumea stie cum se obtin .Uniunea Europeana trebuie sa aibe si o parte strict rationala (nu ca politicienii nu ar fi rationali,dar ei sunt alesi in urma unui vot ,care poate fi influentat ca sa nu spun manipulat) care sa nu poata fi santajata politic,la fel ca intr-o intreprindere ,degeaba toti isi dau cu parerea,daca nu merge pe profit falimentul este de neevitat,aici se exclud intreprinderile de stat care sunt conduse de politicieni. Daca Uniunea Europeana va renunta la tehnocrati va ajunge ca o intreprindere de stat,falimentara din start !

Your email address will not be published.